Despre sesiunea referitoare la responsabilitatea sociala corporatista, doua lucruri:
1. Am simtit nevoia sa se aplice niste tag-uri la acele fraze lungi, sa se puna, cum s-ar zice in echipa noastra, punctu pe i/ codita sub ț/ sedila sub Ç. 2) am, inca, o intrebare pentru domnul Raul Pop.
1) Imi plac etichetele, nu cele care reduc continutul informational, ci cele care faciliteaza intelegerea lui. Despre CSR s-a discutat cumva in termeni vagi. Mi-a placut insa ce a zis Shachar Shaine (in cea mai delicioasa ro-engleza) : cand vorbesti despre CSR trebuie sa stii daca il pui in categoria “must have” sau “nice to have”. In orice categorie ar fi, trebuie sa ai o justificare. Mona Nicolici a mai zis bine ca CSR e dovada inteligentei unei companii, nu a marinimiei sale. Asta ar fi trebuit sa opreasca pleiada de intrebari care se voiau cu schepsis “Si…CSR e doar pentru imagine…sau?”
2) Am vrut sa-l intreb pe Raul Pop ceva legat de reciclare pentru ca da, tare ne-am mai “distrat” la rezolvarea temei de preselectie. Pacat ca dupa ce am ridicat mana de vreo n(n+1) / 2 ori, domnul moderator s-a hotarat ca vrea sa dea cuvantul doar purtatorilor de testosteron. Ei, nu pun eu la suflet. Asadar, vroiam sa intreb: Presupunem ca reusim, prin campaniile noastre, sa ii motivam pe oameni sa participe la actiunile de colectare selectiva. Cu ce rezolva asta problema spinoasa a infrastructurii, mai bine zis a lipsei sale, din Romania? Concret, am inteles ca in Romania exista un singur centru de reciclare becuri, la Targu Mures, si aici procesul are loc manual, si nu exista posibilitatea reciclarii becurilor sparte. Si practic randamentul nu e chiar multumitor, si ce ramane se exporta in tari ca Ungaria, Polonia, uneori China. Si nu prea renteaza. Adica reciclarea este o potentiala afacere de succes, doar ca there are so many ifs. Speram sa primesc un raspuns recomfortant din partea dl-ui Raul Pop, cumva sa-mi spuna ca e de bine totusi, ca PR-ul in zona asta nu e “frectie la picior de lemn”. Da’ n-a fost sa fie, maybe next time.
1. Am simtit nevoia sa se aplice niste tag-uri la acele fraze lungi, sa se puna, cum s-ar zice in echipa noastra, punctu pe i/ codita sub ț/ sedila sub Ç. 2) am, inca, o intrebare pentru domnul Raul Pop.
1) Imi plac etichetele, nu cele care reduc continutul informational, ci cele care faciliteaza intelegerea lui. Despre CSR s-a discutat cumva in termeni vagi. Mi-a placut insa ce a zis Shachar Shaine (in cea mai delicioasa ro-engleza) : cand vorbesti despre CSR trebuie sa stii daca il pui in categoria “must have” sau “nice to have”. In orice categorie ar fi, trebuie sa ai o justificare. Mona Nicolici a mai zis bine ca CSR e dovada inteligentei unei companii, nu a marinimiei sale. Asta ar fi trebuit sa opreasca pleiada de intrebari care se voiau cu schepsis “Si…CSR e doar pentru imagine…sau?”
2) Am vrut sa-l intreb pe Raul Pop ceva legat de reciclare pentru ca da, tare ne-am mai “distrat” la rezolvarea temei de preselectie. Pacat ca dupa ce am ridicat mana de vreo n(n+1) / 2 ori, domnul moderator s-a hotarat ca vrea sa dea cuvantul doar purtatorilor de testosteron. Ei, nu pun eu la suflet. Asadar, vroiam sa intreb: Presupunem ca reusim, prin campaniile noastre, sa ii motivam pe oameni sa participe la actiunile de colectare selectiva. Cu ce rezolva asta problema spinoasa a infrastructurii, mai bine zis a lipsei sale, din Romania? Concret, am inteles ca in Romania exista un singur centru de reciclare becuri, la Targu Mures, si aici procesul are loc manual, si nu exista posibilitatea reciclarii becurilor sparte. Si practic randamentul nu e chiar multumitor, si ce ramane se exporta in tari ca Ungaria, Polonia, uneori China. Si nu prea renteaza. Adica reciclarea este o potentiala afacere de succes, doar ca there are so many ifs. Speram sa primesc un raspuns recomfortant din partea dl-ui Raul Pop, cumva sa-mi spuna ca e de bine totusi, ca PR-ul in zona asta nu e “frectie la picior de lemn”. Da’ n-a fost sa fie, maybe next time.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu