New media iti impun sa get back to basics. Aparent oximoronic, dar adevarat.

Eu n-am blog personal, n-am cont de twitter, nici de facebook, de stumble upon am auzit intr-o melodie care zicea ceva despre cum te simti dupa o despartire, when you cry and choke, mumble and stumble upon. Deci nu-s cea mai urbana dintre papioane. Unde mai pui ca mie imi place sa scriu posturile mai intai in Word, simt ca asa e de cuviinta, intr-o buna traditie a ciornei.
Tinand cont de acestea, am zis ca se impune sa aud niste oameni priceputi vorbind despre cum sa folosesti new media pe bune, nu numa de dragu de a fi pe val. Despre prezentarile pe topicul new media, cu plusuri si minusuri:

-Am apreciat introducerea in prezentarea lui Madalin Matica a unor notiuni teoretice, din domeniul sociologiei, antropologiei samd. Nu pentru ca vorbeste the little geek in me, ci pentru ca un back-up teoretic, explicat ok, fara pretiozitate, face bine la intelegere. Asa ca am percutat ca dpdv sociologic,mai precis din cel al lui Dunbar, suntem capabili sa retinem in jur de 150 de persoane (si atunci ce rost are sa ai sute de oameni in blog roll sau ca referinte, nu te-ajuta dar deloc). Mai mult, am aflat de pe all mighty Economist cum ca numarul de oameni cu care comunicam autentic este undeva in intervalul 5-10 insi (core network). Desi avem o retea mare de cunostinte(150), tot pe degete ii numaram pe cei care pot exercita intr-adevar o influenta asupra noastra. Conchide Economistu’: „Humans may be advertising themselves more efficiently. But they still have the same small circles of intimacy as ever.” Which is to bear in mind, in orice strategie de PR am implementa,strategie care se foloseste de instrumente de tip new media.
- o alta precizare, male voice over=Bobby Voicu: Cea mai buna metoda de contact- recomandarea. FoF- the friend of friend effect in mediu online este la fel de autentic ca in cel offline, doar ca mai rapid pe net. Gasesc ca asta e cumva in legatura cu ce s-a mentionat mai devreme. Faptul ca media se reinventeaza nu inseamna ca lucrurile definitorii pentru modul de interactiune umana nu raman la fel. Si o recomandare din grupul celor de-i numeri pe degete face mai mult decat ‘jdemii de banere, reclame, virale si alte asemenea. Tot de la el citire: blogul e varianta ieftina si la indemana pentru a-ti exersa scrisul, daca tot iti doresti sa lucrezi in pr si nu doar. Ceea ce aprob, desi blogul mi se pare uneori un soi de patologie a comunicarii contemporane. Dar asta n-are a face acum.
- Poate nu am percutat eu, dar ce inseamna SEO, UGC, ce presupune marketingul pe telefoane? Adica da, am dat un google cand am ajuns acasa, dar am fi vrut sa intelegem asta la conferinta, ne-ar fi bucurat mai tare.
- Nu am gasit convingatoare prezentarea despre „cum sa obtii sustinere pentru o cauza politica in mediul online”. Un discurs usor dezlanat, nesiguranta in vorbire, niste slide-uri hai-hui. No disrespect. Am retinut, din cele 15 minute, cum ca in campania pentru Obama s-au impartit insigne si pentru emo, si pentru rockeri, si pentru amatorii de fotbal. Daca doar asta am retinut, si nu doar eu, zic ca nu e bine.
-Nu in ultimul rand, exprimarea e importanta in discursul unui public speaker. Pentru unii poate parea o pedanterie, dar pentru mine verbul "a starta" (un blog, o colaborare, o afacere)nu este cea mai fericita alegere.
Cam asta ar feedback-ul meu pentru aceste prezentari. Revenind la ce a zis si oana, intr-un post anterior: ce bine ar fi fost sa primim si noi un feedback dupa interviuri, unu’ scurt, cu bullet points.

CeSeRetine despre responsabilitate in perioada de criza?

Despre sesiunea referitoare la responsabilitatea sociala corporatista, doua lucruri:
1. Am simtit nevoia sa se aplice niste tag-uri la acele fraze lungi, sa se puna, cum s-ar zice in echipa noastra, punctu pe i/ codita sub ț/ sedila sub Ç. 2) am, inca, o intrebare pentru domnul Raul Pop.
1) Imi plac etichetele, nu cele care reduc continutul informational, ci cele care faciliteaza intelegerea lui. Despre CSR s-a discutat cumva in termeni vagi. Mi-a placut insa ce a zis Shachar Shaine (in cea mai delicioasa ro-engleza) : cand vorbesti despre CSR trebuie sa stii daca il pui in categoria “must have” sau “nice to have”. In orice categorie ar fi, trebuie sa ai o justificare. Mona Nicolici a mai zis bine ca CSR e dovada inteligentei unei companii, nu a marinimiei sale. Asta ar fi trebuit sa opreasca pleiada de intrebari care se voiau cu schepsis “Si…CSR e doar pentru imagine…sau?”
2) Am vrut sa-l intreb pe Raul Pop ceva legat de reciclare pentru ca da, tare ne-am mai “distrat” la rezolvarea temei de preselectie. Pacat ca dupa ce am ridicat mana de vreo n(n+1) / 2 ori, domnul moderator s-a hotarat ca vrea sa dea cuvantul doar purtatorilor de testosteron. Ei, nu pun eu la suflet. Asadar, vroiam sa intreb: Presupunem ca reusim, prin campaniile noastre, sa ii motivam pe oameni sa participe la actiunile de colectare selectiva. Cu ce rezolva asta problema spinoasa a infrastructurii, mai bine zis a lipsei sale, din Romania? Concret, am inteles ca in Romania exista un singur centru de reciclare becuri, la Targu Mures, si aici procesul are loc manual, si nu exista posibilitatea reciclarii becurilor sparte. Si practic randamentul nu e chiar multumitor, si ce ramane se exporta in tari ca Ungaria, Polonia, uneori China. Si nu prea renteaza. Adica reciclarea este o potentiala afacere de succes, doar ca there are so many ifs. Speram sa primesc un raspuns recomfortant din partea dl-ui Raul Pop, cumva sa-mi spuna ca e de bine totusi, ca PR-ul in zona asta nu e “frectie la picior de lemn”. Da’ n-a fost sa fie, maybe next time.